CubaMinrex. Ministerio de Relaciones Exteriores de Cuba

DELEGATIA CUBEI
La COMISIA O.N.U
PENTRU DREPTURILE OMULUI
GENEVA
(Traducción no oficial)

DISCURSUL ROSTIT DE E.S. DL. FELIPE PEREZ ROQUE, MINISTRUL DE EXTERNE AL REPUBLICII CUBA LA SEGMENTUL DE ÎNALT NIVEL AL CELEI DE-A 61-a SESIUNI A COMISIEI O.N.U. PENTRU DREPTURILE OMULUI

Geneva, 16 martie 2005

Excelentele voastre,

Comisia pentru Drepturile Omului – în pofida eforturilor celor care credem cu onestitate în importanta ei si ne luptam ca s-o facem sa se întoarca la spiritul de respect si cooperare cu care au înfiintat-o fondatorii ei – si-a pierdut legitimitatea. Nu este credibila. Permite nesanctionarea celor puternici. Este cu mâinile legate. Abunda minciunile, standardul dublu si discursurile lipsite de continut ale celor care, în timp ce profita de opulenta lor, fac risipa si polueaza mediul, privesc în alta parte si se prefac ca nu vad cum li se încalca milioanelor de fiinte umane dreptul la viata, dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, dreptul la mâncare, învatatura, munca, în fine, dreptul de a trai decent.

Toti stiam ca Comisia pentru Drepturile Omului era victima manipularii politice în lucrarile pe care le desfasoara, pentru ca Guvernul Statelor Unite si aliatii lui s-au folosit de Comisie ca si cum ar fi proprietatea lor privata, si au transformat-o într-un fel de tribunal inchizitor pentru a condamna tarile din Sud si, mai ales, pe cele care se opun activ strategiei lor de dominatie neo-coloniala.

Dar în ultimul an au avut loc doua evenimente care schimba natura dezbaterii pe care o vom sustine în aceste zile.

Primul a fost refuzul Uniunii Europene de a co-patrona si vota în favoarea proiectului de rezolutie care propunea investigarea masivelor, flagrantelor si sistematicelor încalcari ale drepturilor omului care se comit si astazi la adresa a peste 500 de prizonieri de la Baza navala pe care Statele Unite o mentin, împotriva vointei poporului cubanez, în golful Guantanamo. Uniunea Europeana, care s-a opus totdeauna motiunilor de ne-actionare, de data aceasta a fost dispusa s-o prezinte pentru a evita chiar si o investigatie împotriva aliatului ei. Era culmea ipocriziei si a dublei morale. Ce va face anul acesta, dupa ce au devenit publice imaginile îngrozitoare ale torturilor din închisoarea Abu Ghraib?

Al doilea fapt a fost publicarea Raportului prezentat de „Grupul de înalt nivel asupra amenintarilor, sfidarilor si schimbarii”, creat la initiativa Secretarului General al Natiunilor Unite. În acesta se afirma categoric ca „Comisia nu poate fi credibila daca se considera ca aplica doua masuri diferite când este vorba de chestiuni de drepturi ale omului”. Oare ar mai trebui sa asteptam ca reprezentantii Statelor Unite si complicii lor sa-si faca autocritica înainte de aceasta plenara si sa se angajeze sa lucreze cu noi – tarile din Lumea a Treia – pentru a salva Comisia pentru Drepturile Omului de la discreditare si confruntare?

Domnule Presedinte,

Garantarea drepturilor omului depinde azi de locul unde traiesti – într-o tara dezvoltata sau nu – si mai depinde si de clasa sociala din care faci parte. De aceea, nu va exista beneficiere reala de drepturi ale omului pentru toti pâna nu cucerim justitia sociala în relatiile dintre tari si în interiorul propriilor tari.

Pentru un grup restrâns de natiuni aici reprezentate – Statele Unite si alti aliati dezvoltati – dreptul la pace a fost deja cucerit. Vor fi totdeauna agresori si niciodata agresati. Pacea lor se bazeaza pe puterea lor militara. De asemenea au cucerit si dreptul la dezvoltare economica, bazata pe jefuirea bogatiilor celorlalte tari sarace, odinioara colonii, care sufera si trudesc pentru ca altii sa aiba ce risipi. Totusi, în aceste tari dezvoltate, si chiar daca pare incredibil, somerii, imigrantii, saracii nu se bucura de drepturile pe care le au garantate cei bogati.

Poate un sarac din Statele Unite sa fie ales senator? Nu, nu poate. Campania costa, în medie, 8 milioane de dolari. Se duc fiii celor bogati la razboiul nedrept si ilegal din Irak? Nu, nu se duc. Niciunul dintre cei 1500 de tineri americani care au cazut în acest razboi nu era fiu de milionar sau de ministru. Saracii mor acolo ca sa apere interesele privilegiate ale unei minoritati.

Daca traiesti într-o tara subdezvoltata, situatia este si mai rea, pentru ca este o imensa majoritate care, saraca si deposedata, nu-si poate exercita drepturile. Ca tara nici n-are dreptul la pace. Poate fi agresata sub pretextul ca este terorista, ca este o „reduta a tiraniei” sau sub pretextul ca va fi „eliberata”. Este bombardata si invadata ca s-o „elibereze”.

Nici Lumea a Treia – peste 130 de tari – nu-si poate exercita dreptul la dezvoltare. Dincolo de eforturile ei, sistemul economic impus lumii nu-i da voie. N-are acces la piete, la tehnologii noi, are mâinile legate cu o datorie oneroasa pe care a platit-o deja de câteva ori. Au dreptul numai sa fie tari dependente. Sunt facute sa creada ca saracia lor este rezultatul erorilor proprii. În aceste tari, saracii si indigenii, care sunt majoritari, n-au nici macar dreptul la viata. De aceea mor în fiecare an 11 milioane de copii sub cinci ani, din care o parte ar putea fi salvata numai cu un vaccin sau niste saruri de rehidratare orala, si mor 600 000 de femei sarace la nastere. N-au dreptul nici sa învete sa scrie si sa citeasca. Ar fi periculos pentru stapâni. Sunt tinuti în ignoranta pentru a-i face docili. De aceea astazi aceasta Comisie este acoperita de rusine cu aproape un miliard de analfabeti care exista în lume. De aceea, în America Latina sufera de exploatare crunta 20 de milioane de copii care muncesc zi de zi în loc sa mearga la scoala.

Poporul cubanez crede cu ardoare în libertate, democratie si drepturile omului. L-au costat mult sa le aiba si le cunoaste pretul. Este un popor care se afla la putere. Asta este diferenta.

Nu poate exista democratie fara justitie sociala. Nu exista libertate daca nu te bucuri de educatie si cultura. Ignoranta este catusa grea care strânge ca un cleste popoarele. A fi cult este singurul mod de a fi liber – este maxima sfânta pe care noi cubanezii am învatat-o de la Apostolul independentei noastre.

Nu te poti bucura într-adevar de drepturile omului daca nu exista egalitate si echitate. Saracii si bogatii nu vor avea niciodata drepturi egale în viata reala, chiar daca sunt proclamate si recunoscute pe hârtie.

Acest lucru l-am înteles noi cubanezii de mult timp si de aceea construim într-o tara diferita. Si abia suntem la început. O facem în ciuda agresiunilor, a blocadei, a atacurilor teroriste, a minciunilor si planurilor de asasinare a lui Fidel. Stim ca asta deranjeaza imperiul. Suntem un exemplu periculos: suntem un simbol ca numai într-o societate justa si solidara – adica socialista – poate exista posibilitatea sa te bucuri de toate drepturile pentru toti cetatenii.

De aceea, Guvernul Statelor Unite încearca sa ne condamne aici la Comisia pentru Drepturile Omului. Le este teama de exemplul nostru. Este puternic pe plan militar, dar slab în plan moral. Si morala, nu armele, este scutul popoarelor.

Poate ca anul acesta presedintele Bush sa gaseasca vreun guvern latinoamerican – dintre putinele docile care au mai ramas – ca sa prezinte binecunoscuta rezolutie contra Cubei. Sau poate se va îndrepta din nou spre un guvern din Europa de Est, cum a fost cu cel ceh, care se bucura ca nimeni altul de conditia de satelit al Washington-ului si cal troian în sânul Uniunii Europene, sau poate o s-o prezinte chiar Guvernul Statelor Unite, care la ora asta santajeaza, ameninta si numara voturile ca sa stie daca va reusi sa condamne Cuba.

Toata lumea din aceasta sala stie ca nu exista motiv pentru a prezenta o rezolutie contra Cubei la aceasta Comisie. Nu exista în Cuba, nici n-a existat vreodata în 46 de ani de Revolutie, vreo executie extrajudiciara, vreun disparut, unul singur!, sa spuna cineva numele vreunei mame cubaneze care-si cauta înca ramasitele fiului asasinat!, sau al vreunei bunici care-si cauta nepotul încredintat altei familii dupa asasinarea parintilor! Sa se dea aici numele vreunui ziarist asasinat în Cuba, când în America Latina au fost asasinati, numai în 2004, 20 de ziaristi! Sa se dea aici numele unui torturat! Unul singur! Sa se dea aici numele vreunui detinut maltratat de gardieni, al unui detinut pus în genunchi, terorizat, în fata unui câine dresat sa omoare!

Excelentele voastre,

Presedintele Bush are un plan pentru Cuba, dar noi cubanezii avem alt plan. Noi cubanezii avem clar drumul nostru. Si nimeni nu ne va abate de la el. Vom construi o societate si mai dreapta, mai democratica, mai libera si mai culta. În fine, mai socialista.

Si o vom face desi presedintele Bush ne ameninta cu agresiunea, cu întoarcerea Cubei la conditia de colonie, ca le va lua casele cubanezilor, pamânturile si scolile, ca sa le dea fostilor stapâni batistieni care s-ar întoarce din Statele Unite. O vom face, în pofida planului sau de privatizare a sanatatii si de transformare a medicilor nostri în someri; o vom face în ciuda planului de privatizare a scolii si a o face accesibila numai unei elite, ca în trecut; o vom face în ciuda planului de predare la pretul de fier vechi a bogatiilor noastre si a patrimoniului întregului popor catre transnationalele nordamericane. În ciuda planului de sistare a pensiilor pentru a-i obliga pe pensionari sa munceasca, dupa asa numitul Plan „de asistenta pentru o Cuba libera”.

Poporul cubanez are dreptul sa se apere de agresiune si o va face. Si trebuie sa spun foarte clar: nu vom permite în Cuba înfiintarea de organizatii si partide de mercenari finantati si în serviciul Guvernului Statelor Unite. Nu vom permite ziare si canale de televiziune finantate de Guvernul Statelor Unite care sa promoveze printre noi politica de blocada si minciunile. În Cuba, presa, radioul si televiziunea sunt proprietatea poporului si servesc si vor servi interesele acestuia.

Nu vom coopera cu Reprezentantul Înaltului Comisar, nici nu vom lua în considerare rezolutia falsa prin care este desemnat. De ce nu se numeste acest atât de prestigios jurist Reprezentant Special al Înaltului Comisar pentru Baza Navala de la Guantanamo? De ce nu i se cere sa investigheze încalcarile flagrante ale drepturilor celor cinci curajosi si curati tineri cubanezi detinuti în închisorile din Statele Unite si ale familiilor lor? Pentru ca nu se poate. Pentru ca este vorba de încalcari ale drepturilor omului comise de Statele Unite si acestea nu pot fi atinse. Împotriva micii insule Cuba da, dar contra Statelor Unite, nu.

Dar Cuba nu va obosi sa lupte, Excelentele voastre. Nici nu se va preda. Nici nu va face concesii, nici nu-si va trada idealurile.

Si sa vedem daca poate fi învins un popor liber, cult si unit! Sa vedem daca se poate rasturna un guvern al poporului, ai carui lideri pasesc printre oamenii din popor cu autoritatea morala pe care ti-o confera lipsa totala a coruptiei si deplina abnegatie în îndeplinirea îndatoririlor!

Sa vedem daca toata lumea poate fi înselata tot timpul!

Excelentele voastre,

Comisia pentru Drepturile Omului care ne-a convocat astazi reflecta lumea nedreapta si inegala în care traim. N-a mai ramas nimic aici din spiritul fratern si respectuos care i-a animat pe fondatorii ei, dupa victoria asupra fascismului.

De aceea, delegatia cubaneza nu va mai insista pe nevoia de schimbare a Comisiei. Ce trebuie schimbat este lumea. Sa mergem la radacini. O Comisie a Drepturilor Omului unde sa nu existe selectivitate, politizare, standarde duble, santaje si ipocrizie nu va fi posibila decât într-o lume diferita.

Cuba nu crede ca este o himera, ci o cauza pentru care merita sa lupti. De aceea lupta si va continua sa lupte.

Va multumesc.

 

<< Atrás